A mai trecut ceva timp. Nu a mai aparut nici un tren in viata mea. Am petrecut mult timp in Bucuresti de la ultima mea scriere. Am participat la si am sustinut diverse seminarii si ateliere. Am avut primele momente mari de mandrie legate de Scoala de Valori. Am avut primul parinte care ne-a multumit ca facem asa ceva in Romania. Am continuat sa avem discutii cu oameni si organizatii din Romania. Si nu numai. Am continuat sa citesc. In perioada asta am insistat pe “From Good To Great” a lui Jim Collins si “Schimbare de forme” a lui John Perkins. (Stranie combinatie de carti …..ar zice unii)

Au fost cateva saptamani pline. Si cand sunt pline trec foarte repede. Promit sa nu mai las sa treaca atat de mult timp intre publicatii. Risc sa scriu pana dimineata, si sa pierd in noiaunul de detalii si intamplari pe oricine s-ar incumeta sa parcurga tot acest continut alaturi de mine. Exista oameni care fac deja asta. Asa ca promit sa am grija de ei si sa nu-i pierd.

Aleg sa spun doar o poveste. Una care face legatura cu “Ciorba de Bolovani” a lui Vasile Voiculescu si care este, in acelasi timp, cea mai intense traire din ultimele saptamani. Si nu numai.

Este povestea unei intalniri tarzii in noapte intre o parte din oamenii foarte pasionati care fac ca Scoala de Valori sa existe. Fiecare dintre ei separate si toti impreuna oameni de valoare, pasionati pana la obsesie de o specializare dar si de o Cauza mare, sunt toti oameni extreme de dedicati. Suficient de dedicati incat sa accepte o intalnire care a inceput la ora 22:00. Motivul principal al intalnirii era alinierea energiilor personale intr-o energie de organizatie. Si rand pe rand, oamenii au venit.

Managementul nu este o stiinta exacta. Conducerea oamenilor sau a organizatiilor este si mai inexacta. In ciuda faptului ca anual sunt scrise mii de carti cu aceste doua teme, amandoua concepte nu raman decat o suita de descoperiri empirice, experiential. Toate best-seller-uri scrise de diversi guru (Top 50 Thinkers si nu numai) si pana la documentarea unor lucrari de cercetare stiintifica de mare valoare scrise catre autori anonimi nu fac decat sa ilustreze diverse fatete ale unor procese indescriptibile. Ce este insa fascinant este ca indiferent de semantica utilizata de diversi autori, indiferent de model, nume, abordare, “toate drumurile duc la Roma”. Este suprinzator sa descoperi cum in timpul actiunii bucati mici dintr-un puzlle urias se potrivesc rand pe rand. Sa vezi cum cartile citite, cursurile la care ai participat sau pe care le-ai sustinut, precum si toate experientele anterioare se tranforma in instincte, intuitie si uneori, rar, in decizii constiente bune.

Principiile redescoperite in intalnirea noastra de la 22:00 la 3:30 au fost:

1)      Indiferent de efort, talent si inspiratie, individul este semnificativ mai slab decat un grup de oameni de acelasi calibru – ai nevoie de oameni valorosi in locurile importante– sau asa cum spune Jim Collins – ai nevoie sa stabilesti mai intai “cine” si apoi “ce”, sa urci in autobuz oamenii potriviti, iar apoi lucrurile  bune se intampla de la sine

2)      Oamenii valorosi si maturi au nevoie doar de spatiul potrivit pentru a putea contribui la organizatia din care fac parte. In acest spatiu vor identifica puncte care erau invizibile pentru indivizi. Impreuna pot vedea si analiza intregul, separat nu pot sesiza decat consecinte ale problemelor din organizatie.

3)      Atunci cand construiesti spatiul potrivit oamenii castiga curajul de a aborda subiectele dificile, de a fi sinceri cu ceilalti si cu ei insisi – iar asta ajuta enorm o organizatie.

4)      Intalnirile in care construiesti cu adevarat organizatia nu sunt cele in care cineva prezinta in picioare. Sunt cele in care toata lumea sta jos (si eventual) aproape fizic de ceilalti. Nu sunt cele programate regulat. Sunt cele stabilite ad-hoc in momentele cheie ale organizatiei. Nu sunt cele in care participantii se simt bine. Sunt cele in care participantii sunt pe rand conectati la ceilalti si la grup, apoi se sperie de ce pot gasi acolo, dupa care tot prin energia de grup inteleg ca lucrurile au o solutie, chiar daca asta implica si mai multa munca.

5)      Oamenii au nevoie sa-si auda gandurile spuse de ei cu voce tare in fata celorlalti. Au nevoie sa-si comunice temerile, fricile dar si momentele de triumf.

Am terminat intalnirea in jurul orei 3:00 noaptea. Dar ce discutie interesanta a fost. Cred ca am ramas marcati cu totii de ce am descoperit despre ceilalti si despre noi. Am fost marcati sa vedem in ce oameni frumosi au crescut ceilalti intr-o perioada atat de scurta de timp, sis a vedem cat de mult a crescut Scoala de Valori in fiecare dintre noi.

Resursele exista. Sunt acolo. Sunt peste tot. Orice gand, proiect, actiune poate deveni realitate. E nevoie doar de un grup restrans de oameni care sa Creada suficient de mult in idee proiectului, si in tot demersul transformarii ideii in realitate sa invete permanent.

Si daca totul merge bine, se intampla asa cum descria Raed Arafat succesul initiative lui parafrazand-ul in prezentarea sa din cadrul TEDx Bucuresti pe Mahatma Ghandi:

“First they ignore you, then they laugh at you, then they fight you, then you win”.