Un complex extraordinar de imprejurari a facut ca saptamana trecuta sa ma “gasesc” (desi foarte impropriu spus) in Egipt, mai précis in Sharm-El-Sheikh, la peste 3,000 de km distanta si peste 25 de grade Celsius diferenta de temperatura. Am petrecut acolo 3 zile si jumatate si am cunoscut cu aceasta ocazie o mica frantura de cultura locala. Motivul pentru care acest articol apare cu ceva intarziere fata de intentia de a fi finalizat Duminica noapte – luni, tine de “experimentarea” si a unor mici virusi locali si o raceala combinata cu un virus la stomac (sau poate doar un condiment mai putin obisnuit pentru noi Europenii) care m-au tinut la pat o perioada. Important este ca am revenit in forta cu motoarele date la maxim.

Prin Egipt mai trecusem in Ianuarie 2006 doar ca escala in drumul meu spre Nairobi, dar nu puteam adauga Egiptul ca tara vizitata. Acum pot pune numele tarii pe lista celorlalte tari in care am calatorit, am participat la conferinte sau am trait pentru o scurta perioada: Romania, Turcia, Bulgaria, Serbia, Ungaria, Austria, Cehia, Germania, Olanda, Belgia, Marea Britanie, Irlanda, Luxemburg, Elvetia, Franta, Italia, Malta, Estonia, Findlanda, Suedia, Danemarka, India, Canada, Kenia, Tanzania, Maroc, Tunisia.

In primele doua zile, am participat activ la organizarea si facilitarea unui eveniment al unei companii care si-a rasplatit angajatii pentru eforturile, dar mai ales pentru rezultatele obtinute in anul 2009. Am avut ocazia sa stau in avion chiar langa CEO-ul companiei si am fost extrem de placut impresionat de deschiderea, viziunea si strategia curajoasa care intr-un an ca 2009 a dat rezultate neasteptate de foarte multi manageri regionali. A fost o discutie de o ora din care am invatat foarte mult nu doar despre Romania dar si despre tarile in care colegul meu de avion, pasionat si de pilotaj lucrase inainte de Romania.

Timp de doua zile (in partea de pregatire si implementare a evenimentului) dar si in ziua de repaus (Sambata) am reusit sa experimentez cultura locala. Sunt foarte multe lucruri de spus despre amestecul de turisti si localnici, amestecul intre Egiptenii, Rusii sau Ucrainienii care lucreaza in toate agentiile de turism din Sharm, despre hotelurile luxoase dar si conditiile modeste ale locuintelor beduinilor din desert. Mai experimentasem inainte Sahara in 2008 in imprejurimile lui Oarzazat – cand, dupa o calatorie de 16 ore cu microbuzul care te duce din Marakesh peste muntii Atlas ajungi sa simti rasuflarea fierbinte a dunelor de nisip. Desertul de langa Sharm el Sheikh (aflat in peninsula Araba) nu se compara cu Sahara. Este mult mai sarac in nisip, sunt intinderi de munti macinati de ploi si vant. Aici am petrecut doua seri, una pentru organizarea intinerariului pe care participantii aveau sa-l parcurga a doua zi, si cea de a doua – pentru conducerea efectiva prin desert a participantilor.

A fost o experienta nemaintalnita sa vezi cum 40 de jeep-uri purtand aproape 300 de persoane calatoresc in linie continua, cu steagurile fluturand in vant si nisip. A fost si mai impresionant sa aliniezi 40 de soferi Egipteni (doar o mica parte din ei vorbeau putin Engleza) in asa fel incat sa poarte pe parbrize numerele si culorile stabilite in avans.

Imi e greu sa ma opresc din a povesti fara suflare suita de experiente, momentele de maxima incordare, experientele intense, emotiile. Dar o voi face pentru a ma apropia de lucrurile cautate cu disperare de mine: cultura, valori, indivizi, schimbare.

Ce am observat cu ochiul liber despre Egipteni. Sunt un popor extrem de masculin (evident – doar sunt o tara musulmana), insa fata de cultura marocana pe care am ajuns sa o cunosc mai bine, sentimentul meu este ca se pune mai putin accentul pe familie si colectivitate, ci mai mult pe reusita individuala. Egiptenii sunt foarte mandrii … pana la extrem. Au un cult al personalitatii imens. Distanta fata de autoritate maxima (evident). Porneste de la presedinte, care atunci cand aterizeaza undeva (chiar are resedinta in Sharm) paralizeaza prin securitate toate miscarile de avioane sau masini din zona, indiferent daca sunt turisti sau nu, si se termina la portari – care in Egipt au puteri nelimitate – de fapt limitarea de a te lasa sau nu inauntru (exista si un fond istoric in care o masina capcana a explodat in Iulie 2005 omorand aproape 90 de oameni dintre care si Italieni si Cehi). Oricum, la prima vedere toata lumea se cearta cu toata lumea: soferii de taxiuri intre ei (de ce a luat un sofer cursa si nu celalalt), soferii cu dragii lor colegi de trafic, colegii de trafic intre ei, soferii cu portarii, portarii intre ei, soferii cu vanzatorii, vanzatorii cu ospatarii, ospatarii intre ei…. toata lumea tipa la toata lumea. Toti cer fara sa li se miste nici un muschi pe fata preturi de pana la 10 ori mai mari decat pretul real – doar pentru ca esti turist. Aici in Sharm (dar am inteles de la prieteni ca senzatia mea este nimic comparativ cu a celor care viziteaza Cairo) ai sentimentul ca porti permanent un tricou alb pe care scrie cu ROSU florescent – “GAINA DE JUMULIT!!! – TURIST FRAIER”.

Am cunoscut si partea frumoasa a personalitatii Egiptenilor. In ziua premergatoare evenimentului mai aveam de pregatit ceva logistica pentru a doua zi. Am ajuns acasa la unul dintre organizatorii Egipteni si inainte de a ne apuca de treaba, gazda ne-a oferit si a insistat sa bem un pahar de Jack Daniels – specialitatea casei- servit pe bucati mari de gheata. In 20 de minute ne-a povestit despre viata lui, despre familia lui care locuieste in Elvetia, despre turism si despre copii. Odata ce ai intrat in viata si casa unui Egiptean vei fi impresionat de ospitalitate (casa lui este si a ta), de deschidere (iti povesteste absolut orice), de prietenia pe care ti-o arata. Daca te intalnesti cu el pe strada si nu te cunosti, probabil porti tricoul de mai devreme. Odata intrat in casa lui textul de pe tricou se schimba in “PRIETEN – AVETI GRIJA DE EL”.

O alta parte interesanta a localnicilor e similara cu cea experimentata in India. Toata lumea arunca gunoiul pe jos. Cutii de suc, sticle sau cartoane, bucati nefolosite de postere sau abtibilduri, orice nu e necesar este aruncat imediat pe jos. Probabil ca vantul va lua gunoiul si il va aseza bine undeva. Gunoiul pentru ei este mai putin important decat banii pe care ii poti face daca ………….. 1) exploatezi la maxim oportunitatile “turistice” – sa fi la locul potrivit in momentul potrivit (de aceea multi dintre ei dorm in taxi asteptand sa fie treziti de clienti), 2) sa ceri cat mai mult, 3) sa te superi daca ceva s-a zgariat si sa ceri despagubiri cat mai mari.

Am dat atat de multe informatii despre trasaturi percepute la nivel de localnici doar pentru a putea pune intrebarea de final ….. noi romanii cum suntem? Suntem departe de Egipteni? O mare parte din soferii nostri fac acelasi lucru. Personal nu traiesc in Constanta (poate unul dintre cititori cu mai multa experienta in domeniu ne va povesti mai mult) dar povestile de soferi care aduc turisti de la aeroport in oras si invers cred ca nu sunt foarte diferite de ale Egiptenilor. Aruncat gunoi din masina? Cred ca este mult mai civilizat la noi, dar mai avem de lucru. Ospitalieri? Mandri? Orgoliosi? Certareti? Judecati voi cat de departe sau aproape suntem de Egipteni.

Vreau sa adaug doar o singura scurta poveste. Eram la o nunta in Ploiesti anul trecut si am stat de vorba indelung cu un Olandez care a calatorit mult si a trait mult in Europa de Est. Imi povestea cu convingere ca exact asa a fost si Europa de Vest acum cativa zeci de ani. El isi aduce inca aminte de cantecelele pentru copii (in limba materna evident) care ii invatau sa nu arunce gunoi pe strada. Sa se spele pe maini inainte sa manance. Erau reclame la televizor care educau populatia in legatura cu igiena. Imi spune: si noi am fost unde sunteti. Romania o sa creasca. E fortata sa devina parte din Uniunea Europeana, nu are cum sa nu ajunga in viitor acolo unde este Olanda deja. Coruptia este cel mai mare inamic in calea progresului, dar presiunea este mult prea mare pentru a mai continua in felul acesta, si combinatia dintre forte externe si societatea civila va trebui sa educe coruptii, coruptibilii si corupatorii. Trebuie sa ne grabim si noi putin, si in timp, cu multe cantece si forme de educatie pentru copii ….. generatiile noi vor fi altfel, mai putin Egiptene (nu pentru ca ar fi un lucru rau) si mai mult Olandeze (nu pentru ca ar fi un lucru perfect).

Unde suntem de fapt noi? Raspunsul meu este: “…………… In trecere …… “ Dintr-o stare in alta. Viteza cu care vom ajunge la destinatie tine doar de gradul nostru de mobilizare.

Eu personal, am o mare incredere in legatura cu viitorul. Am inceput deja sa fac ceva pentru el. Pentru viitorul copilului meu si pentru cel al copilului tau. Tu …… ce faci?

16 Februarie 2010

Finalizat 8:34