Am hotarat de curand sa incep acest articol cu o mica poveste. Povestea, desi am citit-o sau auzit-o in diferite forme, suna destul de apropiat de ….

<< Era odata un taran chinez, foarte sarac, dar destept, care isi lucra din greu pamantul impreuna cu fiul sau. Intr-o zi fiul ii spune: “Tata, ce ghinion, calul nu a venit la munca astazi.“

“Pentru ce numesti asta ghinion? “ raspunde tatal. “Sa vedem ce ne aduce ziua de maine.“

Dupa cateva zile calul reveni insotit de o minunata iapa salbatica. “Tata, ce noroc pe noi!“ exclama fiul. “Calul nostru ne-a mai adus un ajutor.“

“De ce numesti tu asta noroc?“ raspunde tatal. “Sa asteptam sa vedem ce ne aduce ziua de maine.“

Cateva zile mai tarziu, fiul a vrut sa incalece calul cel nou, dar, acesta, neobisnuit cu asta, se impotrivi si l-a trantit la pamant.

Fiul isi rupe un picior. “Tata, ce ghinion! Mi-am rupt piciorul!“

De ce numesti asta ghinion? Sa vedem ce ne aduce ziua de maine!“

Baiatul nu era convins de filozofia tatalui si plangea in patul sau. Cateva zile mai tarziu, trec prin sat trimisi ai regelui in cautare de tineri pe care sa-i duca la razboi. In casa batranului taran, au vazut doar un tanar cu piciorul rupt si l-au lasat in pace.

Tanarul a inteles atunci ca nu trebuie sa consideri ca absolute nici ghinionul, nici norocul, ci trebuie sa-i dai ragaz timpului, ca sa vezi daca un lucru este bun sau rau… >>

Ce legatura are intelepciunea si folclorul chinez cu viata noastra de fiecare zi? Poate mai mult decat ne putem da noi seama.

Saptamana trecuta si inceputul acestei saptamani au constituit pentru mine multa munca, multe drumuri si momente de reflectie profunda. Dintr-o combinatie de weekend intens lucrativ cu mari satisfactii emotionale, lectura cartii scrise de Irina Petrea “Si tu poti fi supernanny” (motivata de dorinta mea de a intelege mai bine ce inseamna sa fi un tata bun), un pic de film de groaza vazut la miezul noptii cand nu puteam sa dorm, o poezie adanca scrisa de un prieten aflat in plin proces de divort, filmarea in cadrul unei scoli pentru copii a unui scurt film promotional, un efort nereusit de a executa exercitii “de statut” in cadrul cursurilor de improvizatie teatrala de Luni, toate astea m-au facut sa am o revelatie adanca legata de copilarie, trecut si posibil viitor.

Am inteles cu ocazia revelatiei de Luni seara cum ca lucrurile care s-au petrecut demult, in timpul primilor mei 5 ani, sunt prezente permanent in viata mea, in alegerile mele, in comportamentele si caile pe care le-am ales in viata. Sunt prezente in criteriile pe baza carora mi-am ales prietenii, partenera de viata, cariera. Am inteles cum universele extreme (precum si batalia dintre cele doua) “bun” si “rau” au fost conturate in copilaria mea intr-o forma care astazi imi guverneaza existenta zilnica.

Am reinteles ca pentru orice copil, mama si tatal sau reprezinta intreaga lume. Daca parintii sunt (odata ajunsi acasa) relaxati si plini de energie si dragoste, la fel va fi si copilul. Daca parintii sunt crispati si consumati de stresul zilnic, de grijile cotidiene, de proiectele de la birou, sau si mai grav sunt total nefericiti cu stadiul vietii in care au ajuns, toate acestea se vor transmite instantaneu copilului sau copiilor de sub acelasi acoperis. Mi-am adus aminte in aceste zile de adanci cautari si regasiri cat de surprins eram in timpul scolii generale sa aflu ca alti copii au parinti care se comporta foarte diferit de ai mei. Eram surprins pentru ca, indiferent de cum erau parintii mei – buni sau rai, imi inchipuiam in mod constant ca la fel ar trebui sa fie si ceilalti parinti. Inca o data, pentru un copil mic, familia lui este LUMEA. Asa cum sunt parintii. Ei intre ei, ei cu copilul, ei cu ei insisi, asa este si lumea pentru ei: incantatoare si plina de viata sau, dimpotriva, morocanoasa si depresiva.

Scoala generala este primul loc in care aceasta lume se transforma si capata multiple valente. Aici copiii descopera ca lumea este formata nu doar din trinitatea eterna mama-tata-eu (copil) ci din numeroase alte relatii complexe – mai multi copii, fiecare cu mama lui, cu tatal lui, mai multe familii dar toate reunite de acelasi nou acoperis – cel al SCOLII. Aici incepe descoperirea nu doar a alfabetului dar si a vietii si lumii din noi posturi. Incep vizite reciproce, incep simpatii si antipatii, incepe expunerea cu o intensitate mai mare la complexa dinamica sociala.

Liceul este locul in care copilul face pasii cei mai hotarati catre stadiul de adult. Pubertatea nu il ajuta foarte mult. Asa cum spunea Eddies Izzard – evident intr-o maniera mult mai comica – exact in momentul in care, pentru copil, este cel mai important sa arate bine pentru a incepe descoperirea lumii si prin intermediul relatiilor sau suferintelor erotice, tocmai atunci mama natura isi bate joc de el oferindu-i un ten acneic, o voce in schimbare (pentru baieti), un corp mai paros pe zi ce trece, un miros mai respingator. Pubertatea este varsta la care apare dorinta exacerbata a copilului de a deveni adult cat mai repede (si oare cum ar putea face trecerea catre stadiul de adult mai repede, altfel decat prin excese de adult sau de lucruri interzise tocmai pentru care inainte era copil: tutun, alcool, droguri, limbaj vulgar, agresivitate si violenta???). Este varsta la care cauta puncte de referinta si modele. Cea mai rapida perioada de metamorfoza fizica si psihica a individului are nevoie de minime puncte de reper. De aceea reperele sunt importante. Negocierea si dorinta de independenta dizolva rapid ultimele ghidaje din casa. Parintii nu isi mai inteleg copilul iar copilul nu mai vrea sa-si inteleaga sau sa se lase inteles de parinti. In lipsa reperelor traditionale, noi pietre de kilometraj isi fac aparitia. Copiii se auto-evalueaza in mediul social al liceului. Se compara si mai mult cu colegii. Se compara cu profesorii. Se compara cu orice extern, mai putin cu ceea ce are in interior. Devine orb la lucrurile asezate acolo cu grija, in interior, de catre parintii si educatorii lui. Batalia intre bine si rau devine laxa. Copilul descopera trecerea la adult gustand si incercand din toate. Pentru a face asta arunca vechile definitii. Ceea ce inainte era rau acum devine bun sau de incercat. Ceea ce inainte era bun acum devine rau si demodat.

Prin lupta infocata dintre bine si rau, coconul copil se tranforma in fluturele adult. E nevoie apoi de doar cativa ani pentru ca fluturele sa-si intareasca aripile, sa le ingroase si sa ramana cu ele in forma aceasta pentru tot restul vietii. In functie de cine a fost coconul si de caldura mediului in care s-a transformat, aripile sunt mai mari sau mai colorate. Sau mai mici si mai inegale. Pe aripi sunt “tatuate” adanc suferintele si urmele accidentelor. Dar in egala masura este intiparita si cheia succesului in viata. Toate credintele fragilului adult sunt incrustate vizibil in omul ce continua cu o viteza incetinita sa se formeze. Acest om devine ulterior individul membru cu drepturi depline al societatii sale. In functie de abilitati si de ambitie devine statistica sau istorie. O cifra sau un nume. …………… si o sa ma opresc aici, desi povestea lui continua… . Continua cu povestea transformarii lui in parinte si in initiatorul unui nou ciclu de larva – cocon – fluture.

Vreau sa vorbesc cu tine acum. Vreau sa te intreb: “Ai avut o copilarie nefericita?”, “ Ai avut o pubertate imposibil de trait?”. “Ai o viata fericita?”, indiferent de situatie, nu uita de povestea cu taranul chinez: “sa vedem ce ne aduce ziua de maine”. Copilaria plina de suferinta se poate tranforma in viata plina de compasiune, dragoste si daruinta, recunoastere si fericire. Adolescenta nefericita se tranforma in gasirea partenerului de viata care iti daruieste in fiecare zi mai multa dragoste si armonie decat ai fi putut imagina intr-o viata intreaga. Raul se retranforma in bine. Binele este deja in rau. Fara rau, nu ar exista decat neutru. Raul obliga oamenii sa se trezeasca, sa se transforme, sa caute si sa izbandeasca.

Povestea taranului chinez imi pare simpla, profunda si aprope completa. Ii mai lipseste ceva. Pentru a fi si povestea mea, i-as schimba “sa vedem ce ne aduce ziua de maine” in “hai sa fim atenti cum facem ziua de maine.”. “O putem face foarte bine, pentru ca am invat din rau. Daca nu ar fi fost rau, am fi fost mult mai saraci in intelegerea lumii.”

Ce vrem sa facem diferit in ziua de maine? Vrem sa fim alaturi de copii, atunci cand ei se tranforma in adulti. Vrem sa le dam incredere in ei. Sa-i ajutam sa gaseasca in sine repere si modele si puncte de referinta in care pot avea incredere. Sa-i ajutam sa simta si sa vada ca au in ei ceva ce nu le poate lua nimeni, indiferent de presiunea sociala. Sa-i ajutam sa-si gaseasca in sine lucrurile care ii vor ghida pentru tot restul vietii.

Si pentru ca toate acestea trebuiau sa poarte un nume ………..

…………… noi ne-am gandit sa le numim simplu ………………….

…………… …………… VALORI.

24 Februarie

Finalizat 02:06