Daca toate Organizatiile Non Guvernamentale din Romania ar fi persoane care locuiesc impreuna, ele ar putea deveni un oras maricel – de dimensiunile unui oras precum Slobozia, Turda, Medias sau Alexandria. Insa, nimeni nu stie exact cat de active sunt cele peste 50,000 de organizatii non-guvernamentale inregistrate oficial in Romania. Fie ca sunt asociatii sau fundatii, ele au pornit la drum cu misiunea non-profit de a avea un impact pozitiv.

Langa ele, se alatura alte sute, poate mii de societati cu raspundere limitata prin a caror forma de organizare functioneaza afaceri sociale, structurate diferit, dar cu acelasi scop – acela al unui impact pozitiv.

Toate semnalele arata ca sectorul ONG-urilor din Romania ia avant. Societatea romaneasca asista in primul rand la o crestere a numarului de ONG-urilor – corelat cu o transformare in mentalul colectiv, astazi mult mai deschis catre voluntariat si cauze sociale. Asista la miscari sociale de amploare – de tipul Let’s do it Romania – care anima sute de mii de cetateni. Asista la miscarile suprinzatoare ale managerilor de success sau al oamenilor de afaceri – (Dragos Nicolaescu – fost Fujitsu Siemens  si Bogdan Georgescu – fost Colliers sunt doar doua nume care imi vin in minte) care pleaca din domeniul profit pentru a porni initiative sociale.

Un factor important care a contribuit la consolidarea acestor organizatii a fost in ultimii ani si existenta fondurilor europene, care desi au o absortie calculata oficial la 20%, reusesc sa finanteze multe ONG-uri alaturi de firme de training si consultanta, sau firme si institutii de invatamant public din Romania.

Cu toate aceste vesti bune, situatia ONG-urilor nu este una usoara. Este deja proverbiala diferenta dintre mediul guvernamental si mediul privat atunci cand punem problema eficientei. Se discuta despre faptul ca in mediul privat restructurarile, scaderea costurilor si a sumelor platite la furnizori a inceput imediat ce criza si-a aratat coltii, pe cand in mediul guvernamental cheltuielile publice (care insotesc arogant uneori) lipsa de eficienta problema optimizarii a fost pusa doar datorita impunerii in forta a Fondului Monetar International prin creditele acordate.

E clar ca mediul privat e mai efficient decat cel de stat. Ne-o arata povestea celor mai multe privatizari din Romania care au tranformate companii de stat (sufocate de interese politice) in companii eficiente. Vreau sa pun astazi problema eficientei ONG-urilor.

ONG-urile par sa fie astazi mai eficiente decat statul:

-        ONG-urile din Romania - planteaza astazi mai multi copaci decat Ministerul Mediului si toate autoritatile locale impreuna

-        ONG-urile din Romania – au grija de mai multe categorii defavorizate – copii abandonati, batrani, cazuri de boli terminale, situatie economica precara ce nu permite continuarea studiilor, sau simpla existenta , etc… (aici nu includ in impactul statului – gestionarea si plata pensiilor sau a alocatiilor de stat pentru copii – daca le-am include statul ar depasi ca numar de beneficiari orice organizatie din Romania)

-        ONG-urile din Romania – inchid centre de ingrijire a copiilor cu dificultate (costisitoare si cu impact indoielnic) prin inlocuirea lor cu modele alternative de includere sociala

-        ONG-urile din Romania – educa sute de mii de copii si tineri prin educatie non-formala – lucruri pe care noua lege a educatiei isi permite sa le inceapa si in cadrul invatamantului formal.

-        ONG-urile din Romania – prin informare si dialog deschid ochii opiniei publice despre cealalta fata a unor decizii de investitii in sectorul minier

-        ONG-urile din Romania – formeaza si acumuleaza specialisti in politici publice mai mult decat o fac institutiile specializate (scoli superioare)

Sunt oare ONG-urile mai eficiente decat mediul privat?

E greu de spus. E greu de spus pentru ca inseamna sa compari mere cu pere. Regulile si constructia celor doua categorii de organizatii este fundamental diferita. In timp ce companiile dintr-un domeniu e bine sa fie cat mai multe, pe principiul competitia duce la progress, in domeniul impactului social lucrurile stau invers – o centralizare a resurselor financiare, logistice si umane poate duce la un impact mai mare. ONG-urile sunt obisnuite sa lucreze cu voluntari, si asta nu e tot timpul eficient. Societatea civila Romaneasca incepe sa internalizeze conceptul de coordonator profesionist de voluntari (pozitie platita care are un specific deosebit – in care regulile jocului sunt putin diferite de principiile managementului si leadership-ului dintr-o companie).

ONG-urile sunt echivalentul unor companii de servicii profesionale. Ele ofera expertiza si activitati (proiecte sau programe) in domenii distincte – educatie, arta, mediu, protectie sociala, protectia animalelor, imaginea Romaniei in strainatate.

Serviciile profesionale in zona de business sunt foarte clar organizate. [Vezi modelul marilor firme de consultanta, avocatura sau audit financiar]. Succesul indivizilor este legat de succesul organizatiei prin structuri organizationale de asociat sau partener. Sistemele sunt date de dorinta de a retine talentul. Aceste companii vand expertiza la ora (inchiriaza firmelor client expertiza acumulata in companie prin intermediul consultantilor ei). Intrucat in acest business marfa de vanzare este data de oamenii din firma, exista tot interesul de a-i retine pe acestia prin pachete salariale, structuri de beneficii si scheme de impartire a profitului.

Ce se intampla cu ONG-urile insa? Desi un ONG vinde acelasi lucru partenerilor lor (expertiza acumulata in timp legata de modalitatea cea mai buna de a avea impact in societate), ONG-urile nu isi pot retine oamenii cu bonusuri sau structuri de parteneriat. Si atunci ce se intampla cu ei?

Daca lucrezi intr-o firma fa un scurt exercitiu de imaginatie: ce s-ar intampla cu firma ta, daca cei mai buni 10% din oamenii firmei ar pleca peste noapte? In cat timp si-ar reveni firma? Imagineaza-ti firma ta fara oamenii cheie. Cum ar fi? Cat ar costa inlocuirea? Cat de mult ar afecta cultura organizationala? Enorm.

Acum imagineaza-ti Romania fara sectorul ONG. Ar fi o Romanie cu sectorul public bugetar si cel privat. Cum ar arata? Cat de mult s-ar vedea pe strada acest lucru? Cat de mult s-ar modifica mentalul colectiv?  ONG-urile fac pentru Romania mai mult decat putem sa ne imaginam. Daca cei mai buni 10% din oamenii din ONG-uri ar pleca spre mediul privat, intregul sector s-ar prabusi. Romania ar pierde niste ani pretiosi din dezvoltarea sa.

Ce poti face sa ajuti sectorul ONG-urilor? Poti sa ajuti:

-        Intalneste-te cu oamenii din Societatea Civila atunci cand acestia o cer

-        Implica-te in board-urile consultative a acestor ONG-uri

-        Pune intrebari si da sfaturi, dar accepta ca uneori scepticismul sau realismul exagerat nu sunt ingredientele necesare unei dezvoltari in zona sociala – e nevoie de mult idealism ca sa poti schimba ceva

-        Ofera bani! Da! Ofera banii tai personali acestor oameni si acestor ONG-uri in care ai incredere. Influenteaza firma in care lucrezi sa sponsorizeze cauzele in care crezi. Prin suport financiar poti face ca oamenii competenti si buni specialist din ONG-uri sa ramana acolo, sa acumuleze si mai multa experienta si sa faca si mai bine ceea ce fac deja.

Peste mai multi ani, o parte din acesti oameni specialisti vor putea intra in echipe de tehnocrati in cadrul sectorului public. Vor putea influenta pozitiv si acest sector. Dar pentru asta e nevoie de o perioada de crestere (individuala, organizationala si de sector) care are nevoie de sprijinul tau.

Toata lumea va avea de castigat. Asa ca….

Sprijina sectorul ONG-urilor din Romania! Redirectioneaza din impozitul pe profit catre cauzele, ONG-urile si oamenii in care ai incredere!